Situa?ia politic? din aceste zile d? întreaga m?sur? a stadiului de dezbinare în care a ajuns societatea româneasc? dup? 4 ani cu un „pre?edinte-juc?tor“.Totul este în r?sp?r: avem un pre?edinte de ?ar? care, între doi cârna?i de Ple?coi ?i o caraf? cu must, promulg? legi cu satisfac?ia unor lovituri date guvernului, ?i a?a aflat în corzi; avem un guvern incapabil s? fi proiectat din vreme o anumit? evolu?ie a resurselor bugetare, în corela?ie cu a?tept?rile de ordin social, îndeosebi ale salaria?ilor bugetari; avem, apoi, lideri de confedera?ii sindicale care nu ?tim cât de legitima?i mai sunt de c?tre membrii simpli de sindicat, dar care, oricum, vor s? se relegitimeze ei în?i?i, îndeosebi în preajma alegerilor parlamentare, când ies în fa?? fie pentru a ob?ine anumite pozi?ii eligibile pe listele de partid, fie pentru a reaminti, pur ?i simplu, salaria?ilor din breasl? de existen?a unor ?efi pe la sindicate.În sfâr?it, îl mai avem – nici nu se putea altfel – pe faimosul primar navetist Emil Boc, a c?rui trompet? a început din nou s? prind? aer, sub impulsul ?efului s?u de la Cotroceni. Parc? vrând s? defineasc? tr?s?tura esen?ial? a statului român din perioada actual?, Boc f?cea, ieri, referiri la practici de procuratur? ?i cercet?ri penale („abuz în serviciu“ etc.) cu argumente de tip autoritarist, insinuând, precum liderii unor hunte militare din secolul trecut, nevoia de spulberare (prin mo?iuni populare de cenzur?, semnate pe strad?, dac? nu cumva ?i de-a dreptul prin pu?c?rii!) a unui guvern civil cu care pân? mai deun?zi se înfrupta din ca?cavalul puterii. Colac peste pup?z?, fundalul general al acestui joc al urii ?i întâmpl?rii îl reprezint? convulsionata campanie electoral?, în care partidele sunt incapabile de reac?ii omogene la nivel de entit??i, din moment ce resursele lor sunt atomizate ?i risipite în roza vânturilor ?i a tuturor colegiilor electorale.Scena politic? e bulversat?, lumea e obosit? de atâta confuzie ?i to?i v?d apropiatele alegeri ca o supap? de ie?ire dintr-un blocaj aproape generalizat. Ceea ce se petrece acum reprezint?, îns?, efectul unor cauze plasate în timp – ?i nu de ieri, de alalt?ieri, ci din momentul în care Traian B?sescu a început s? deschid?, aproape cinic, r?ni care abia se cicatrizaser? în societatea româneasc?. În loc s? fie, precum spune Constitu?ia, un mediator între societate ?i institu?iile statului, pre?edintele ??rii a fost un dezbinator între toate acestea, reu?ind „performan?a“ s? produc? în societate rupturi, discordie ?i falii precum au fost cele din anii ‘90. Cu un alt fel de conduit? din partea ?efuluii statului, era aproape imposibil s? se fi ajuns în situa?ia actual?, în care guvernul discut? pe ni?te coridoare, liderii liberali nu ?tiu pe unde s? scoat? c?ma?a politic?, premierul î?i caut? alia?i unde nu-i mai g?se?te, iar pre?edintele jubileaz?, dând lovitur? dup? lovitur? în folosul partidului s?u portocaliu, pe care vrea cu tot dinadinsul s?-l transforme din partid-marionet? în guvern-marionet?.Pre?edintele vrea s? abureasc? opinia public?, justificându-?i acordul pentru major?rile de salarii cu o formul? ce aminte?te de faimoasa politic? american? „petrol contra hran?“. Formula lui B?sescu este „salarii contra reform?“! Care reform?? În în?elepciunea sa, ?eful statului nu se sinchise?te s? spun? „poporului“ – pe care spune c?-l iube?te atât – ce în?elege dumnealui prin „reform?“.Acesta era cuvântul cel mai des morfolit în discursurile politicienilor, îndeosebi pân? la integrarea în Uniunea European?. De la acest stadiu, a?a-zisa reform? este cuprins? în „c?r?mizile“ Tratatului de aderare – ?i nu prea se în?elege deloc modul în care s-ar traduce acest îndemn al lui B?sescu, „salariu contra reform?“, prin am?râtele de ?coli generale din sate ?i comune, unde bie?ii înv???tori ?i profesori n-au nici m?car lemne ori c?rbuni de foc.De fapt, nu reform? cere B?sescu la schimb cu salariile pe care le-a promovat; el cere îngroparea PNL ?i cât mai multe voturi în favoarea trompeti?tilor de la PDL, pentru c?, în cele 12 luni care urmeaz? actualelor alegeri, Traian B?sescu are nevoia ca de aer de un partid ?i de un guvern care s?-i asculte întocmai comenzile ?i f?r? de care tentativa sa de a mai ob?ine înc? un mandat la ?efia ??rii ar fi definitiv compromis?. Prin urmare, formula adev?rat? pe care Traian B?sescu ar fi putut s-o rosteasc? – în stilul s?u frust, direct, dintr-o bucat?, a?a cum place poporului – este „v-am dat salarii, da?i-mi mandatul!“.Octavian Stireanu
Comentează această știre!
*Pot fi adaugate coduri de clipuri/imagini de pe youtube,dailymotion,flicker,etc
categorii
arhivă
ultimele articole
comentarii
blogroll
chestionare
Info 
statistici
Site-map | Protectia consumatorilor - A.N.P.C