Madama de la curte, cu chiomb la asternut,
Discursuri tine astazi, care te lasa mut.
Tu afli ca in veacuri stramosii ti-au fost altii
De cum stiai din acte si’n -scris in filiatii.
Nu tu romani, nici dacii, ci chiombu’ e tatuc
Letopisetul tarii este un act caduc.
Tupeu, nerusinare, minciuna gogonata
De la Elena stire, Basescu’ti este tata!
Dar asta nu e totul, crestine sarbatori
Mai nou sunt transformate in temeri si fiori,
Cu Base realesu’, in veci nemuritor
La Mosu’ Nicolae, pervers suplinitor.
Iar daca Ciuruitu’, acum lut si ulcele,
Nu a ramas, dementul, erou in toate cele,
Borfetu’ de la curte, nou cronicar domnesc
Tranforma Romania in arbore basesc.
In patru cincinale furat-ati tot din tara,
Istoria ramas-a ca ultima sa piara.
Si a murit, sarmana, lasand in locul ei
Minciuni si preacurvie,discursuri de doi lei.
Ajuns-ati prea departe neobrazati debili,
Falsificati trecutul bieti servitori umili.
Dar Mosu’ Nicolae, in zi de sarbatoare,
Ne va scapa de ciuma, de rana ce ne doare.
Faceti-va bagajul, impachetati avutu’
Duceti-va la dracu si luati cu voi uratu’
Spre iad sa va conduca cu trambite si surle
satana de’ncantare cu hoarda lui sa urle!
Iar noi,cu mosii nostri, buni, rai asa cum sunt
In pace sa ramanem, stapani pe’acest pamant!