Când mai moare câte unul din genera?ia noastr?, putem fi tri?ti, melancolici, poate ne-a fost prieten, poate l-am iubit ?i ne doare. Dar nu sim?im cu adev?rat c? am putea ?i noi s? fim du?i mâine cu un microbuz negru. Asta se întâmpl? doar când moare cineva ca Michael Jackson.„Silueta fragil? ?i nervoas?, vocea de adolescent întârziat, chipul de negru cu tr?s?turi de alb, efeminate ?i, mai ales, singur?tatea absolut? care îl înconjoar?, oricâ?i i s-ar afla în preajm?, toate acestea plasate în centrul unei demonice arhitecturi mecano-electronice configureaz? o tulbur?toare emblem? a umanit??ii la sfâr?it de mileniu. Michael nu este un sex symbol, Michael este vedeta-androgin. Dac? p?catul originar apar?ine lui Dumnezeu, nu omului, ?i nu const? în povestea cu m?rul, ci în crearea Evei, adic? a celuilalt, Michael este imaginea fiin?ei umane de dinainte de p?catul lui Dumnezeu”. Scriam aceste rânduri în 1992, într-o coresponden?? din Viena, spectator abia sc?pat din comunism al fenomenului planetar Michael Jackson. Eu aveam atunci 36 de ani, iar terrastarul Michael 33. Acum eu am 53, iar el e mort. Cea mai puternic? imagine care mi-a n?p?dit mintea când fiul meu de 17 ani m-a sunat s?-mi spun? a fost cea a Zeului Hermafrodit din Satyriconul lui Fellini, divinitatea tutelar? a tribului, un adolescent de sex incert, firav, frumos, albicios ?i flasc, c?rat mereu cu o lectic? de supu?ii s?lbatici pentru c? nu e în stare nici s? mearg?. Când este r?pit ?i purtat f?r? acoperi? prin lumina soarelui, se usuc? pur ?i simplu ?i moare.Michael Jackson plecase de mult din lumea aceasta. El nu putea s? tr?iasc? decât într-un univers artificial, chimizat, electronizat, de uz personal. Într-o lume virtual? terorizat? de organic, de viu, infantil? sexual pân? la pedofilie, o lume din care acum a vrut s? ias?, pentru cele 50 de imposibile concerte. ?i a pierit.Spuneam dup? concertul de la Viena, din 1992, c? Michael e o emblem? tulbur?toare a umanit??ii la sfâr?it de mileniu. Dar nu ?tiam exact ce m? tulbura. Acum, la început de mileniu, cred c? ?tiu: unul sau nici unul dintre copiii no?tri va fi un geniu ca Michael, dar tot mai mul?i împ?rt??esc cu el lumea virtual?. Tot mai mul?i încremenesc într-o adolescen?? perpetu?, vegheat? de cipuri, cipsuri ?i cola, se ascund în computer de lumina soarelui, joac? jocuri copil?re?ti mult dup? ce le-a dat musta?a, nu se maturizeaz? sexual ?i afectiv, nu comunic? cu alte fiin?e umane decât prin twitter, devin ei în?i?i ni?te personaje CGI – Computer Generated Images. Nu întâmpl?tor prima ?tire despre moartea lui Michael a ap?rut pe un blog. Nu întâmpl?tor, Internetul s-a congestionat pân? la blocare în primele ore de dup?. Childrenetul, copiii mai mult ai cyberspa?iului decât ai p?rin?ilor, sim?eau c? s-a dus unul de-ai lor.de Cristian Tudor POPESCU
Comentează această știre!
*Pot fi adaugate coduri de clipuri/imagini de pe youtube,dailymotion,flicker,etc
categorii
arhivă
ultimele articole
comentarii
blogroll
chestionare
Info 
statistici
Site-map | Protectia consumatorilor - A.N.P.C